2 intrări

14 definiții

deversare sf [At: LTR2 / Pl: ~sări / E: deversa] 1 Scurgere a surplusului de apă din râuri, lacuri (de acumulare) etc. 2 (Pex) Vărsare a apei dintr-o parte în alta Si: descărcare. 3 (Teh) Scurgere a unui lichid (rezidual) într-o apă naturală.

DEVERSÁRE, deversări, s. f. Acțiunea de a deversa.V. deversa.

DEVERSÁRE, deversări, s. f. Acțiunea de a deversa.V. deversa.

deversáre s. f., g.-d. art. deversắrii; pl. deversắri

deversáre s. f., g.-d. art. deversării; pl. deversări

DEVERSÁRE s.f. (Rar) Revărsare de ape. ♦ Trecere a apelor peste un deversor. [< deversa].

deversa vt [At: GHICA, C. E. I, 270 / Pzi: ~séz / E: fr déverser] 1 (C.i. surplusul de apă din râuri, lacuri (de acumulare) etc.) A face să se scurgă dintr-un loc în altul. 2 (Pex) A vărsa dintr-o parte în alta Si: a descărca. 3 (Teh) A face să se scurgă un lichid (rezidual) într-o apă naturală.

DEVERSÁ, deversez, vb. I. Tranz. A scurge surplusul de apă dintr-un râu sau dintr-un lac (de acumulare). ♦ (Tehn.) A face să se scurgă un lichid (rezidual) într-o apă naturală. – Din fr. déverser.

DEVERSÁ, deversez, vb. I. Tranz. A scurge surplusul de apă dintr-un lac (de acumulare). ♦ (Tehn.) A face să se scurgă un lichid (rezidual) într-o apă naturală. – Din fr. déverser.

deversá (a ~) vb., ind. prez. 3 deverseáză

deversá vb., ind. prez. 1 sg. deverséz, 3 sg. și pl. deverseáză

DEVERSÁ vb. I. tr., refl. A face să se scurgă, a (se) vărsa; a (se) revărsa. [< fr. déverser].

DEVERSÁ vb. tr. 1. a scurge surplusul de apă dintr-un râu sau dintr-un lac de acumulare. 2. a face să se scurgă reziduurile într-o apă naturală. (< fr. déverser)

A DEVERSÁ ~éz tranz. 1) (surplusul de apă) A scurge dintr-un bazin, dintr-un lac etc. până la nivelul normal. 2) (lichide reziduale) A face să se scurgă într-o apă naturală. /<fr. déverser

Intrare: deversa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deversa
  • deversare
  • deversat
  • deversatu‑
  • deversând
  • deversându‑
singular plural
  • deversea
  • deversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deversez
(să)
  • deversez
  • deversam
  • deversai
  • deversasem
a II-a (tu)
  • deversezi
(să)
  • deversezi
  • deversai
  • deversași
  • deversaseși
a III-a (el, ea)
  • deversea
(să)
  • deverseze
  • deversa
  • deversă
  • deversase
plural I (noi)
  • deversăm
(să)
  • deversăm
  • deversam
  • deversarăm
  • deversaserăm
  • deversasem
a II-a (voi)
  • deversați
(să)
  • deversați
  • deversați
  • deversarăți
  • deversaserăți
  • deversaseți
a III-a (ei, ele)
  • deversea
(să)
  • deverseze
  • deversau
  • deversa
  • deversaseră
Intrare: deversare
deversare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deversare
  • deversarea
plural
  • deversări
  • deversările
genitiv-dativ singular
  • deversări
  • deversării
plural
  • deversări
  • deversărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)