7 definiții pentru devans


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVÁNS, devansuri, s. n. Devansare. – Din devansa (derivat regresiv).

DEVÁNS, devansuri, s. n. Devansare. – Din devansa (derivat regresiv).

deváns sn [At: FLACĂRA 1975, nr. 46, 5 / Pl: ~uri / E: drr devansa] (Rar) 1-2 Devansare (1-2).

DEVÁNS s.n. Devansare. [După fr. devancement].

DEVÁNS s. n. devansare. (< devansa)

deváns s. n. Devansare ◊ „Termenul de dare în folosință: octombrie 1974. Constructorii s-au angajat însă să înceapă predarea – în mod eșalonat – din prima zi a lunii august. Devansul va însuma 30 de zile.” I.B. 22 V 74 p. 1. ◊ „Magazinele I.D. M. S. livrează în devans autoturisme DACIA 1300 [...]” R.l. 17 XI 78 p. 4 (der. regr. din devansa; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: devans
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devans
  • devansul
  • devansu‑
plural
  • devansuri
  • devansurile
genitiv-dativ singular
  • devans
  • devansului
plural
  • devansuri
  • devansurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devans

etimologie: