DEVA sl. дева „fată”; numele orașului Deva, este la origine antroponim, deși G. Kisch o pune în legătură cu dac. dava „cetate” (RI VII 208). 1. Deva f. (17 B I 411; 16 A I 363); Deava v. Fata 6. 2. Un masculin format din acesta: Devul b. (DR II; Sur; 16 B II 19; 17 B I 90, 170, 411); – Vilcul (16 B V 219); – fiul Neacșei 1620 (AO XVIII 148); prenume: Devul, Turtilă, olt., 1606 (Sur VI; Sd VI 461). 3. Prob. Divoiu, 1726, cf. srb. Diva < Deva (Weig).