9 definiții pentru detonator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETONATÓR, detonatoare, s. n. Element, dispozitiv etc. care (poate) produce detonația unei substanțe explozive. – Din fr. détonateur.

DETONATÓR, detonatoare, s. n. Element, dispozitiv etc. care (poate) produce detonația unei substanțe explozive. – Din fr. détonateur.

detonator sn [At: LTR2 / V: (înv) ~tunăt~ / Pl: ~oare / E: fr détonateur] Element, dispozitiv etc. care poate produce detonarea unei substanțe explozive.

DETONATÓR, detonatoare, s. n. Agent chimic sau mecanic care poate produce detonația unei substanțe explozive.

DETONATÓR s.n. Agent chimic sau mecanic care produce detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonateur].

DETONATÓR s. n. 1. agent chimic sau mecanic care poate produce detonația unui exploziv. 2. exploziv capabil să producă prin detonație o undă de șoc puternică. 3. dispozitiv care creează o undă de șoc. (< fr. détonateur)

DETONATÓR ~oáre n. 1) Substanță care are proprietatea de a detona un exploziv. 2) Dispozitiv care produce detonația unei încărcături explozive. /<fr. détonateur

detunătór2 sn vz detonator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detonatór (dispozitiv) s. n., pl. detonatoáre

detonatór s. n., pl. detonatoáre

Intrare: detonator
detonator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detonator
  • detonatorul
  • detonatoru‑
plural
  • detonatoare
  • detonatoarele
genitiv-dativ singular
  • detonator
  • detonatorului
plural
  • detonatoare
  • detonatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detonator

  • 1. Element, dispozitiv etc. care (poate) produce detonația unei substanțe explozive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Exploziv capabil să producă prin detonație o undă de șoc puternică.
    surse: MDN '00
  • 3. Dispozitiv care creează o undă de șoc.
    surse: MDN '00

etimologie: