opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

detonare sf [At: SĂULESCU, HR. II, 389/6 / V: (înv) ~tun~ / Pl: ~nări / E: detona1] Explozie.

DETONA, detonez, vb. I. Tranz. A declanșa o explozie. ♦ Intranz. A exploda. – Din fr. détoner.

DETONA, detonez, vb. I. Tranz. A declanșa o explozie. ♦ Intranz. A exploda. – Din fr. détoner.

detona2 vi [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~nez / E: fr détonner] (Muz) 1 A se depărta de la intonația corectă. 2 (Pex) A cânta fals Si: a distona.

detona1 [At: LUC. II, 24 / Pzi: ~nez / E: fr detoner] 1 vi A exploda cu zgomot mare (prin combustie rapidă, prin reacție chimică violentă, prin detenta unui gaz etc.). 2 vt A declanșa o explozie.

detunare2 sf vz detonare

DETONA vb. I. tr. A produce o explozie. [< fr. détoner].

DETONA vb. I. tr. a produce o explozie. II. intr. a exploda. (< fr. détoner, lat. denotare)

A DETONA ~ez 1. tranz. (bombe, proiectile) A face să producă detonație; a exploda. 2. intranz. A produce detonație; a exploda. /<fr. détoner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detonare s. f., g.-d. art. detonării; pl. detonări

detona (a ~) (a face să explodeze) vb., ind. prez. 1 sg. detonez, 3 detonează; conj. prez. 1 sg. să detonez, 3 să detoneze

detona (a ~) (a declanșa o explozie) vb., ind. prez. 3 detonează

detona vb., ind. prez. 1 sg. detonez, 3 sg. și pl. detonează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETONARE s. v. explodare.

DETONARE s. explodare. (~ dinamitei.)

DETONA vb. v. exploda.

DETONA vb. a exploda. (Dinamita ~.)

Intrare: detonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detonare
  • detonarea
plural
  • detonări
  • detonările
genitiv-dativ singular
  • detonări
  • detonării
plural
  • detonări
  • detonărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: detona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detona
  • detonare
  • detonat
  • detonatu‑
  • detonând
  • detonându‑
 singular plural
  • detonează
  • detonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detonez
 (să)
  • detonez
  • detonam
  • detonai
  • detonasem
a II-a (tu)
  • detonezi
 (să)
  • detonezi
  • detonai
  • detonași
  • detonaseși
a III-a (el, ea)
  • detonează
 (să)
  • detoneze
  • detona
  • detonă
  • detonase
plural I (noi)
  • detonăm
 (să)
  • detonăm
  • detonam
  • detonarăm
  • detonaserăm
  • detonasem
a II-a (voi)
  • detonați
 (să)
  • detonați
  • detonați
  • detonarăți
  • detonaserăți
  • detonaseți
a III-a (ei, ele)
  • detonează
 (să)
  • detoneze
  • detonau
  • detonară
  • detonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detonare, detonărisubstantiv feminin

detona, detonezverb

  • 1. A declanșa o explozie. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.