determinism sn [At: CONV. LIT. XX, 530 / E: fr déterminisme] 1 Ordine a faptelor după care existența unui anumit fenomen este rezultatul absolut și necondiționat al unor cauze precise, stabilite în prealabil, astfel încât condițiile fiind date, fenomenul trebuie să se producă cu necesitate. 2 (Îs) ~ geografic Orientare neștiințifică în geografie și în sociologie, care consideră mediul geografic ca factor determinant al dezvoltării sociale. 3 Concepție filozofică potrivit căreia fenomenele din univers se află în interdependență, condiționându-se reciproc și se supun necesității, fiind guvernate de legi obiective. 4 (Îs) ~ mecanicist (sau, rar) mecanist Concepție filozofică neștiințifică conform căreia se identifică cauzalitatea cu necesitatea, excluzând întâmplarea din natură și societate, dar și intervenția omului. 5 (Pex) Fatalism.