detector sn [At: CADE / Pl: ~oare / E: fr détecteur] 1 Aparat folosit pentru a detecta ceva. 2 (Îs) ~ colorimetric Aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer. 3 (Îs) ~ de metale Aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 4 (Îs) ~ de proximitate Aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect într-o zonă controlată. 5 (Îs) ~ de minciuni Aparat folosit în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu.

DETECTOR, detectoare, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a constata prezența gazelor de luptă, a gazelor de mine etc. 2. (În radiofonie) Aparat sau dispozitiv care servește la detectarea undelor radioelectrice. Detector cu galenă.

DETECTOR s.n. 1. Aparat sau dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a gazelor de luptă etc. 2. Dispozitiv pentru detectarea undelor radioelectrice etc. [< fr. détecteur].

DETECTOR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr. détecteur)

DETECTOR ~oare n. Aparat pentru detectarea gazelor, substanțelor radioactive, minelor etc. ~ de semnale radioelectronice. /<fr. détecteur

LIE DETECTOR s.n. Aparat capabil să detecteze și să înregistreze anumite reacții emotive în timpul interogatoriilor polițienești, aproximînd atitudinea interogatului în ceea ce privește adevărul. [Pron. lai ditektă. / < engl. lie detector – detector de minciuni].

LIE DETECTOR (Pron.: lai ditectăr) s. n. aparat capabil să detecteze și să înregistreze anumite reacții emotive în timpul interogatoriilor polițienești, aproximând atitudinea interogatului în ceea ce privește adevărul; detector de minciuni. (< engl. lie detector)

detector s. n., pl. detectoare

detector s. n., pl. detectoare

detector s. n., pl. detectoare