DETECTIV, detectivi, s. m. Agent secret al poliției din țările capitaliste; agent secret în serviciul unei persoane particulare. Ai ajuns pînă aici cu îndrăzneala? Imaginezi fantasmagorii, faci pe detectivul. SADOVEANU, P. M. 120. Urmăream amîndoi cu emoție goana unui spion urmărit de detectivi. C. PETRESCU, A. 461. De astă dată trebuie să te prinz! am zis în gîndul meu, și imediat mă luai pe urmele lui, mai discret decît un bătrîn detectiv. CARAGIALE, O. II 299. ◊ (Fig.; atestat la f.) Patroana, detectivă sentimentală: Ai văzut cum ne-a privit?... Trebuie să fie de o gelozie... CAMIL PETRESCU, T. I 545. – Formă gramaticală: (neobișnuit) detectivă s. f.