2 intrări

9 definiții

detartrát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: detartra) 1-2 Detartrare (1-2).

detartrát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: detartra] 1 (D. recipiente) Care a fost curățat de tartru. 2 (D. dinți) De pe care s-a înlăturat tartrul.

detartrá vt [At: DN2 / Pzi: ~réz / E: fr détartrer] 1 (C. i. recipiente) A înlătura tartrul. 2 A curăța tartrul de pe dinți.

DETARTRÁ, detartrez, vb. I. Tranz. A curăța de tartru. – Din fr. détartrer.

DETARTRÁ, detartrez, vb. I. Tranz. A curăța de tartru. – Din fr. détartrer.

*detartrá (a ~) vb., ind. prez. 3 detartreáză

detartrá vb., ind. prez.1 detartréz, 3 sg. și pl. detartreáză

DETARTRÁ vb. I. tr. A înlătura tartrul format pe un cazan sau pe o canalizație. ♦ A înlătura tartrul dinților. [< fr. détartrer].

DETARTRÁ vb. tr. a înlătura tartrul format pe un cazan sau pe o canalizare. ◊ a înlătura tartrul dinților. (< fr. détartrer)

Intrare: detartra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) detartra detartrare detartrat detartrând singular plural
detartrea detartrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) detartrez (să) detartrez detartram detartrai detartrasem
a II-a (tu) detartrezi (să) detartrezi detartrai detartrași detartraseși
a III-a (el, ea) detartrea (să) detartreze detartra detartră detartrase
plural I (noi) detartrăm (să) detartrăm detartram detartrarăm detartraserăm, detartrasem*
a II-a (voi) detartrați (să) detartrați detartrați detartrarăți detartraserăți, detartraseți*
a III-a (ei, ele) detartrea (să) detartreze detartrau detartra detartraseră
Intrare: detartrat
detartrat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detartrat detartratul detartra detartrata
plural detartrați detartrații detartrate detartratele
genitiv-dativ singular detartrat detartratului detartrate detartratei
plural detartrați detartraților detartrate detartratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)