2 intrări

13 definiții

desulfitáre sf [At: LTR2 / Pl: ~tắri / E: desulfita] Îndepărtare din must sau din vin a bioxidului de sulf rezultat în timpul prelucrării.

DESULFITÁRE, desulfitări, s. f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. – V. desulfita.

DESULFITÁRE, desulfitări, s. f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. – V. desulfita.

desulfitáre s. f., g.-d. art. desulfitắrii; pl. desulfitắri

desulfitáre s. f., g.-d. art. desulfitării

DESULFITÁRE s.f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. [< desulfita].

desulfitá vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr désulfiter] (C. i. mustul sau vinul) A îndepărta bioxidul de sulf rezultat în timpul prelucrării.

DESULFITÁ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta dioxidul de sulf din must sau din unele vinuri. – Din fr. désulfiter.

DESULFITÁ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta hipobisulfitul de sulf din must sau din unele vinuri. – Din fr. desulfiter.

desulfitá vb., ind. prez.1 sg. desulfitéz, 3 sg. și pl. desulfiteáză

DESULFITÁ vb. I. tr. A elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost prelucrate. [< fr. désulfiter].

DESULFITÁ vb. tr. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului. (< fr. désulfiter)

A DESULFITÁ ~éz tranz. (vin) A curăța de bioxid de sulf. /des- + a sulfita

Intrare: desulfita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desulfita desulfitare desulfitat desulfitând singular plural
desulfitea desulfitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desulfitez (să) desulfitez desulfitam desulfitai desulfitasem
a II-a (tu) desulfitezi (să) desulfitezi desulfitai desulfitași desulfitaseși
a III-a (el, ea) desulfitea (să) desulfiteze desulfita desulfită desulfitase
plural I (noi) desulfităm (să) desulfităm desulfitam desulfitarăm desulfitaserăm, desulfitasem*
a II-a (voi) desulfitați (să) desulfitați desulfitați desulfitarăți desulfitaserăți, desulfitaseți*
a III-a (ei, ele) desulfitea (să) desulfiteze desulfitau desulfita desulfitaseră
Intrare: desulfitare
desulfitare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desulfitare desulfitarea
plural desulfitări desulfitările
genitiv-dativ singular desulfitări desulfitării
plural desulfitări desulfitărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)