2 intrări

13 definiții

desulfitare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: desulfita] Îndepărtare din must sau din vin a bioxidului de sulf rezultat în timpul prelucrării.

DESULFITÁRE, desulfitări, s. f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. – V. desulfita.

DESULFITÁRE, desulfitări, s. f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. – V. desulfita.

desulfitáre s. f., g.-d. art. desulfitắrii; pl. desulfitắri

desulfitáre s. f., g.-d. art. desulfitării

DESULFITÁRE s.f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. [< desulfita].

desulfita vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr désulfiter] (C.i. mustul sau vinul) A îndepărta bioxidul de sulf rezultat în timpul prelucrării.

DESULFITÁ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta dioxidul de sulf din must sau din unele vinuri. – Din fr. désulfiter.

DESULFITÁ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta hipobisulfitul de sulf din must sau din unele vinuri. – Din fr. desulfiter.

desulfitá vb., ind. prez.1 sg. desulfitéz, 3 sg. și pl. desulfiteáză

DESULFITÁ vb. I. tr. A elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost prelucrate. [< fr. désulfiter].

DESULFITÁ vb. tr. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului. (< fr. désulfiter)

A DESULFITÁ ~éz tranz. (vin) A curăța de bioxid de sulf. /des- + a sulfita

Intrare: desulfita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desulfita
  • desulfitare
  • desulfitat
  • desulfitatu‑
  • desulfitând
  • desulfitându‑
singular plural
  • desulfitea
  • desulfitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desulfitez
(să)
  • desulfitez
  • desulfitam
  • desulfitai
  • desulfitasem
a II-a (tu)
  • desulfitezi
(să)
  • desulfitezi
  • desulfitai
  • desulfitași
  • desulfitaseși
a III-a (el, ea)
  • desulfitea
(să)
  • desulfiteze
  • desulfita
  • desulfită
  • desulfitase
plural I (noi)
  • desulfităm
(să)
  • desulfităm
  • desulfitam
  • desulfitarăm
  • desulfitaserăm
  • desulfitasem
a II-a (voi)
  • desulfitați
(să)
  • desulfitați
  • desulfitați
  • desulfitarăți
  • desulfitaserăți
  • desulfitaseți
a III-a (ei, ele)
  • desulfitea
(să)
  • desulfiteze
  • desulfitau
  • desulfita
  • desulfitaseră
Intrare: desulfitare
desulfitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desulfitare
  • desulfitarea
plural
  • desulfitări
  • desulfitările
genitiv-dativ singular
  • desulfitări
  • desulfitării
plural
  • desulfitări
  • desulfitărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)