6 definiții pentru desuci

desucí vtr [At: LB / Pzi: ~césc / E: de(s)- + suci] (Înv) 1-2 A face să nu mai fie (sau a nu mai fi) răsucit Si: (îvp) dezrăsucit.

desucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desucésc, imperf. 3 sg. desuceá; conj. prez. 3 desuceáscă

desucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desucésc, imperf. 3 sg. desuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. desuceáscă

A desuci ≠ a răsuci, a suci

A DESUCÍ ~ésc tranz. A suci în direcție opusă. [Sil. -su-ci] /des- + a suci

dessucésc orĭ desucésc v. tr. (d. sucesc cu prefixu des-). Sucesc înapoĭ, fac cum era în ainte de a se fi sucit.

Intrare: desuci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desuci desucire desucit desucind singular plural
desucește desuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desucesc (să) desucesc desuceam desucii desucisem
a II-a (tu) desucești (să) desucești desuceai desuciși desuciseși
a III-a (el, ea) desucește (să) desucească desucea desuci desucise
plural I (noi) desucim (să) desucim desuceam desucirăm desuciserăm, desucisem*
a II-a (voi) desuciți (să) desuciți desuceați desucirăți desuciserăți, desuciseți*
a III-a (ei, ele) desucesc (să) desucească desuceau desuci desuciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)