2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESUBLIMÁRE, desublimări, s. f. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei. – V. desublima.

DESUBLIMÁRE, desublimări, s. f. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei. – V. desublima.

desublimare sf [At: DER / Pl: ~mări / E: desublima] (Fiz) Trecere a unei substanțe direct din stare gazoasă în stare solidă.

DESUBLIMÁRE s.f. Faptul de a desublima. [< desublima].

DESUBLIMÁ, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.

DESUBLIMÁ, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.

desublima vti [At: DN3 / Pzi: ~mez / E: fr désublimer] (Fiz; d. substanțe) 1-2 A trece (sau a face să treacă) direct din stare gazoasă în stare solidă.

DESUBLIMÁ vb. I. intr. (Despre substanțe) A trece direct din stare gazoasă în stare solidă. [< fr. désublimer].

DESUBLIMÁ vb. intr., tr. (despre substanțe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă. (< fr. désublimer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desublimáre (-su-bli-) s. f., g.-d. art. desublimắrii; pl. desublimắri

desublimáre s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. desublimării

Intrare: desublimare
desublimare substantiv feminin
  • silabație: de-su-bli- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desublimare
  • desublimarea
plural
  • desublimări
  • desublimările
genitiv-dativ singular
  • desublimări
  • desublimării
plural
  • desublimări
  • desublimărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desublima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desublima
  • desublimare
  • desublimat
  • desublimatu‑
  • desublimând
  • desublimându‑
singular plural
  • desublimea
  • desublimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desublimez
(să)
  • desublimez
  • desublimam
  • desublimai
  • desublimasem
a II-a (tu)
  • desublimezi
(să)
  • desublimezi
  • desublimai
  • desublimași
  • desublimaseși
a III-a (el, ea)
  • desublimea
(să)
  • desublimeze
  • desublima
  • desublimă
  • desublimase
plural I (noi)
  • desublimăm
(să)
  • desublimăm
  • desublimam
  • desublimarăm
  • desublimaserăm
  • desublimasem
a II-a (voi)
  • desublimați
(să)
  • desublimați
  • desublimați
  • desublimarăți
  • desublimaserăți
  • desublimaseți
a III-a (ei, ele)
  • desublimea
(să)
  • desublimeze
  • desublimau
  • desublima
  • desublimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desublimare

  • 1. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi desublima
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

desublima

  • 1. fizică (Despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: