6 definiții pentru desublima

desublimá vti [At: DN3 / Pzi: ~méz / E: fr désublimer] (Fiz; d. substanțe) 1-2 A trece (sau a face să treacă) direct din stare gazoasă în stare solidă.

DESUBLIMÁ, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.

DESUBLIMÁ, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.

DESUBLIMÁ vb. I. intr. (Despre substanțe) A trece direct din stare gazoasă în stare solidă. [< fr. désublimer].

DESUBLIMÁ vb. intr., tr. (despre substanțe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă. (< fr. désublimer)

Intrare: desublima
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desublima desublimare desublimat desublimând singular plural
desublimea desublimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desublimez (să) desublimez desublimam desublimai desublimasem
a II-a (tu) desublimezi (să) desublimezi desublimai desublimași desublimaseși
a III-a (el, ea) desublimea (să) desublimeze desublima desublimă desublimase
plural I (noi) desublimăm (să) desublimăm desublimam desublimarăm desublimaserăm, desublimasem*
a II-a (voi) desublimați (să) desublimați desublimați desublimarăți desublimaserăți, desublimaseți*
a III-a (ei, ele) desublimea (să) desublimeze desublimau desublima desublimaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)