2 intrări

10 definiții

DESTUPĂTOÁRE s. v. tirbușon.

destupătoare f. unealtă de destupat.

destupătór, ~oáre [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~oáre / E: destupa + -ător] (Înv) 1 a Care destupă (1). 2 sn Tirbușon. 3 sf (Înv) Canal prin care se scurge apa adunată într-un loc.

DESTUPĂTÓR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.

DESTUPĂTÓR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.

!destupătór s. n., pl. destupătoáre

destupătór s. n. (sil. mf. -stu-), pl. destupătoáre

DESTUPĂTÓR ~oáre n. Ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; deschizător. /a destupa + suf. ~ător

destupătór n. pl. óare. Rac, sfredel special de scos dopurile de plută din gîtu buteliilor (fr. tire-bouchon).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESTUPĂTOÁRE s. tirbușon, (pop.) rac, (reg.) șurubélniță. (~ de dopuri.)

Intrare: destupător
destupător substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destupător destupătorul
plural destupătoare destupătoarele
genitiv-dativ singular destupător destupătorului
plural destupătoare destupătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: destupătoare
destupătoare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destupătoare destupătoarea
plural destupători destupătorile
genitiv-dativ singular destupători destupătorii
plural destupători destupătorilor
vocativ singular
plural