destrămătură sf [At: (a. 1726) IORGA, S. D. XII, 31 / Pl: ~ri / E: destrăma + -ătură] 1 (Pop) Țesătură destrămată (1) Si: (pop) zdreanță, (reg) strămătură. 2 (Îrg; șîs) ~ de pânză Scamă. 3 (Pop) Ruptură într-o țesătură. 4 (Reg) Destrăbălare (2). 5 Materie primă pentru fabricarea hârtiei.