8 definiții pentru destruna

destruná v [At: ODOBESCU, S. III, 180 / Pzi: ~néz / E: des- + (în)struna] 1-2 vtr (Rar; c. i. coarde, arcuri etc.) A (se) destinde (14-15). 3 vt (Îvp; c. i. frâul calului) A scoate struna.

DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Pref. de- + [în]struna.

DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Des1- + [în]struna.

DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată. Feciorul de împărat destrună arcul. ODOBESCU, S. III 180.

!destruná (a ~) (rar) (des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 3 destruneáză

destruná vb. (sil. mf. -stru-), ind. prez. 1 sg. destrunéz, 3 sg. și pl. destruneáză

destrunà v. a desface strunele, a descorda: feciorul de împărat destrună arcul OD.

destrún și -éz, a -á v. tr. (ca și înstrun). Discordez: destrun vioara, arcu.

Intrare: destruna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) destruna destrunare destrunat destrunând singular plural
destrunea destrunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) destrunez (să) destrunez destrunam destrunai destrunasem
a II-a (tu) destrunezi (să) destrunezi destrunai destrunași destrunaseși
a III-a (el, ea) destrunea (să) destruneze destruna destrună destrunase
plural I (noi) destrunăm (să) destrunăm destrunam destrunarăm destrunaserăm, destrunasem*
a II-a (voi) destrunați (să) destrunați destrunați destrunarăți destrunaserăți, destrunaseți*
a III-a (ei, ele) destrunea (să) destruneze destrunau destruna destrunaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)