11 definiții pentru destructibil distructibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRUCTÍBIL, -Ă, destructibili, -e, adj. Care poate fi distrus. – Din fr. destructible.

DESTRUCTÍBIL, -Ă, destructibili, -e, adj. Care poate fi distrus. – Din fr. destructible.

destructíbil, ~ă a [At: NEGULICI / V: (rar) dis~ / Pl: ~i, ~e / E: fr destructible] Care poate fi distrus.

DESTRUCTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi distrus. [Var. distructibil, -ă adj. / cf. fr. destructible, it. distructibile].

DESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care poate fi distrus. (< fr. destructible)

DESTRUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi distrus; pasibil la distrugere. /<fr. destructible

*destructíbil, -ă adj. (lat. destructibilis, fr. destructible). Care se poate distruge. – Și di- (it. distruttibile).

distructíbil, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: des~ / Pl: ~i, ~e / E: fr destructible, it distructibile] (Rar) Care poate fi distrus.

DISTRUCTÍBIL, -Ă adj. v. destructibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destructíbil adj. m., pl. destructíbili; f. destructíbilă, pl. destructíbile

destructíbil adj. m., pl. destructíbili; f. sg. destructíbilă, pl. destructíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: destructibil
destructibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destructibil
  • destructibilul
  • destructibilu‑
  • destructibilă
  • destructibila
plural
  • destructibili
  • destructibilii
  • destructibile
  • destructibilele
genitiv-dativ singular
  • destructibil
  • destructibilului
  • destructibile
  • destructibilei
plural
  • destructibili
  • destructibililor
  • destructibile
  • destructibilelor
vocativ singular
plural
distructibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distructibil
  • distructibilul
  • distructibilu‑
  • distructibilă
  • distructibila
plural
  • distructibili
  • distructibilii
  • distructibile
  • distructibilele
genitiv-dativ singular
  • distructibil
  • distructibilului
  • distructibile
  • distructibilei
plural
  • distructibili
  • distructibililor
  • distructibile
  • distructibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destructibil distructibil

etimologie: