2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător.

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător.

destrămător, ~oare [At: BARCIANU / V: ~riu, ~rie / Pl: ~ii / Pl: ~i, ~oare / E: destrăma + -tor] 1 a Care destramă (9). 2 sn Mașină pentru destrămarea progresivă a materiei prime, la curățarea de impurități, la amestecarea și la pregătirea materialului fibros pentru filare în filaturi. 3 sn Mașină pentru mărunțirea celulozei, lemnului, maculaturii etc. în industria hârtiei. 4 a (Îs) Lupul ~ Amestecător în filatura de lână și vigonie. 5 a (Înv) Care face pe cineva să se destrăbăleze (2).

DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită în filaturi pentru destrămarea zdrențelor.

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus).Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, a hoților. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. 2. Compuse: lupul-bălții = (Iht.) știucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada de culoare neagră; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destrămătór s. n., pl. destrămătoáre

destrămătór s. n., pl. destrămătoáre

Intrare: destrămător (adj.)
destrămător2 (adj.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrămător
  • destrămătorul
  • destrămătoru‑
plural
  • destrămători
  • destrămătorii
genitiv-dativ singular
  • destrămător
  • destrămătorului
plural
  • destrămători
  • destrămătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: destrămător (s.n.)
destrămător1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrămător
  • destrămătorul
  • destrămătoru‑
plural
  • destrămătoare
  • destrămătoarele
genitiv-dativ singular
  • destrămător
  • destrămătorului
plural
  • destrămătoare
  • destrămătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destrămător (adj.)

  • 1. (în) sintagmă Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec.
    surse: DEX '09

etimologie:

destrămător (s.n.)

  • 1. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Destrăma + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09