8 definiții pentru destoarce

destoárce1 vt [At: CARAGIALE, O. II, 254 / Pzi: ~órc / E: des- + (în)toarce] (Reg) 1 A face să se compenseze. 2 A face să-și schimbe direcția inițială.

destoárce2 vtr [At: LB / Pzi: ~órc / E: des- + toarce] (Pop) A (se) dezrăsuci.

destoárce3 vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~órc / E: des- + stoarce] (Îvr) A tescui.

DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.

destoárce (a ~) (reg., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destórc, 1 pl. destoárcem, perf. s. 1 sg. destorséi, 1 pl. destoárserăm; part. destórs

destoárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destórc, 1 pl. destoárcem, perf. s. 1 sg. destorséi, 1 pl. destoárserăm; part. destórs

distórc, -stórs, a -stoárce v. tr. (dis- 2 și storc). Est. Storc, răstorn, obțin ĭar: perdusem la cărțĭ mulțĭ bani, dar pe urmă mi ĭ-am distors. – Lit. și destorc.

Intrare: destoarce
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) destoarce destoarcere destors destorcând singular plural
destoarce destoarceți, destorceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) destorc (să) destorc destorceam destorsei destorsesem
a II-a (tu) destorci (să) destorci destorceai destorseși destorseseși
a III-a (el, ea) destoarce (să) destoarcă destorcea destoarse destorsese
plural I (noi) destoarcem (să) destoarcem destorceam destoarserăm destorseserăm, destorsesem*
a II-a (voi) destoarceți (să) destoarceți destorceați destoarserăți destorseserăți, destorseseți*
a III-a (ei, ele) destorc (să) destoarcă destorceau destoarseră destorseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)