8 definiții pentru destoarce


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

destoarce3 vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~orc / E: des- + stoarce] (Îvr) A tescui.

destoarce2 vtr [At: LB / Pzi: ~orc / E: des- + toarce] (Pop) A (se) dezrăsuci.

destoarce1 vt [At: CARAGIALE, O. II, 254 / Pzi: ~orc / E: des- + (în)toarce] (Reg) 1 A face să se compenseze. 2 A face să-și schimbe direcția inițială.

DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.

distórc, -stórs, a -stoárce v. tr. (dis- 2 și storc). Est. Storc, răstorn, obțin ĭar: perdusem la cărțĭ mulțĭ bani, dar pe urmă mi ĭ-am distors. – Lit. și destorc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destoárce (a ~) (reg., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destórc, 1 pl. destoárcem, perf. s. 1 sg. destorséi, 1 pl. destoárserăm; part. destórs

destoárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destórc, 1 pl. destoárcem, perf. s. 1 sg. destorséi, 1 pl. destoárserăm; part. destórs

Intrare: destoarce
verb (VT654)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destoarce
  • destoarcere
  • destors
  • destorsu‑
  • destorcând
  • destorcându‑
singular plural
  • destoarce
  • destoarceți
  • destorceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destorc
(să)
  • destorc
  • destorceam
  • destorsei
  • destorsesem
a II-a (tu)
  • destorci
(să)
  • destorci
  • destorceai
  • destorseși
  • destorseseși
a III-a (el, ea)
  • destoarce
(să)
  • destoarcă
  • destorcea
  • destoarse
  • destorsese
plural I (noi)
  • destoarcem
(să)
  • destoarcem
  • destorceam
  • destoarserăm
  • destorseserăm
  • destorsesem
a II-a (voi)
  • destoarceți
(să)
  • destoarceți
  • destorceați
  • destoarserăți
  • destorseserăți
  • destorseseți
a III-a (ei, ele)
  • destorc
(să)
  • destoarcă
  • destorceau
  • destoarseră
  • destorseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destoarce

  • 1. rar A compensa (o pagubă, o suferință).
    exemple
    • A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.
      surse: DLRLC

etimologie: