6 definiții pentru destinzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Rar) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.

destinzător, ~oare a [At: ALECSANDRI, POEZII, 640 / Pl: ~i, ~oare / E: destinde + -tor] Care (se) desfășoară pe o suprafață mare.

DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.

destinzător a. și m. care destinde: (soare) destinzător feeric de aripi sburătoare AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destinzătór (rar) adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. și pl. destinzătoáre

destinzătór adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. și pl. destinzătoáre

Intrare: destinzător
destinzător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destinzător
  • destinzătorul
  • destinzătoru‑
  • destinzătoare
  • destinzătoarea
plural
  • destinzători
  • destinzătorii
  • destinzătoare
  • destinzătoarele
genitiv-dativ singular
  • destinzător
  • destinzătorului
  • destinzătoare
  • destinzătoarei
plural
  • destinzători
  • destinzătorilor
  • destinzătoare
  • destinzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destinzător

  • 1. rar Care destinde.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Destinde + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09