6 definiții pentru destinzător

destinzătór, ~oáre a [At: ALECSANDRI, POEZII, 640 / Pl: ~i, ~oáre / E: destinde + -tor] Care (se) desfășoară pe o suprafață mare.

DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Rar) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.

DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.

destinzătór (rar) adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. și pl. destinzătoáre

destinzătór adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. și pl. destinzătoáre

destinzător a. și m. care destinde: (soare) destinzător feeric de aripi sburătoare AL.

Intrare: destinzător
destinzător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destinzător destinzătorul destinzătoare destinzătoarea
plural destinzători destinzătorii destinzătoare destinzătoarele
genitiv-dativ singular destinzător destinzătorului destinzătoare destinzătoarei
plural destinzători destinzătorilor destinzătoare destinzătoarelor
vocativ singular
plural