destinatar, ~ă smf [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr destinataire] Persoană căreia i se trimite, i se adresează, i se încredințează ceva (sosit din altă parte, de obicei prin poștă, prin serviciul de mesagerii) Si: adresant.

* DESTINATAR sm., * DESTINATARĂ (pl. -re) sf. Persoană căreia se adresează, i se trimete un lucru [fr.].

DESTINATAR, -Ă, destinatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se destinează sau i se trimite ceva; adresant. În lipsa destinatarului, citația se dă unui membru al familiei.

DESTINATAR, -Ă s.m. și f. Persoană căreia i se trimite, i se adresează ceva; adresant. [Cf. fr. destinataire].

DESTINATAR, -Ă s. m. f. cel căruia i se trimite, i se adresează ceva; adresant. (< fr. destinataire)

DESTINATAR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i se destinează ceva; adresant. /<fr. destinataire

*destinatár, -ă adj. și s. (d. a destina). Acela căruĭa i se adresează o scrisoare ș.a.

destinatară s. f., g.-d. art. destinatarei; pl. destinatare; (pe trimiteri poștale) abr. Dest.

destinatară s. f., g.-d. art. destinatarei, pl. destinatare; abr. dest.

destinatară s. f., pl. destinatare

DESTINATAR s. v. adresant.

DESTINATAR s. adresant. (~ al unui colet.)