Definiția cu ID-ul 906496:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî, a desemna (ceva) dinainte în vederea unui scop; a hărăzi. Căsătoria lui... îl dăduse de cheltuială și știrbise ceva din banii destinați unui cîști apropiat. GALACTION, O. I 177. Acesta era bărbatul pe care i-l destinau? C. PETRESCU, C. V. 197. M-am plecat... peste geam, și zvîrl buchetul destinat tatii. SAHIA, N. 26. ◊ Refl. pas. Locul ce s-a destinat în Paris peritru această sărbătoare... este o mare piață pătrată. ODOBESCU, S. II 112. 2. (În concepțiile mistice; mai ales la pasiv) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a predestina. Cînd cometele sînt destinate să se depărteze [de pămînt]... rămîn noaptea din ce în ce mai mult pe cer, urcă spre zenit. MACEDONSKI, O. III 89. Un popol ( = popor) ce nu crede în mîndrul viitor E destinat să piară necunoscut. BOLINTINEANU, O. 154. – Prez. ind. și: destín (ODOBESCU, S. III 90).