8 definiții pentru destărnița

destărnițá vt [At: SBIERA, ap CADE / Pzi: ~țéz / E: des- + (în)tărnița] (Buc; c. i. calul, măgarul etc.) A scoate tarnița (1).

DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Pref. des- + [în]tărnița.

DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Des1- + [în]tărnița.

DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Regional) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. Drumețul nostru i-au ieșit calului înainte, l-au prins de frîu... l-au destărnițat și i-au întins... tarnița la soare să se usuce. SBIERA, P. 227.

destărnițá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 destărnițeáză

destărnițá vb., ind. prez. 3 sg. destărnițeáză

DESTĂRNIȚÁ vb. v. deșeua.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: destărnița
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) destărnița destărnițare destărnițat destărnițând singular plural
destărnițea destărnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) destărnițez (să) destărnițez destărnițam destărnițai destărnițasem
a II-a (tu) destărnițezi (să) destărnițezi destărnițai destărnițași destărnițaseși
a III-a (el, ea) destărnițea (să) destărnițeze destărnița destărniță destărnițase
plural I (noi) destărnițăm (să) destărnițăm destărnițam destărnițarăm destărnițaserăm, destărnițasem*
a II-a (voi) destărnițați (să) destărnițați destărnițați destărnițarăți destărnițaserăți, destărnițaseți*
a III-a (ei, ele) destărnițea (să) destărnițeze destărnițau destărnița destărnițaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)