despăienjeni [At: SEVASTOS, N. 13 / P: ~pă-ien~ / V: (reg) ~pai~, ~ăin~, ~ăinjini, ~ăinjina, dispaingăni, dispainjini / Pzi: ~nesc și (reg) ~nez / E: des- + păienjeni] 1 vt A înlătura păienjenii dintr-un loc. 2-3 vtr (D. ochi) (A face ca privirea să devină sau) a deveni limpede. 4-5 vtr (Pex; d. minte) (A face să devină sau) a deveni clară, astfel încât să înțeleagă ușor. 6 (Mun; d. cer) A se însenina.^[1]