despăgubire sf [At: (1788) PRAVILA, 56/18 / V: (înv) dis~ / Pl: ~ri / E: despăgubi] 1-4 Plată (în bani sau) în natură pentru repararea (unei pagube ori) a unei stricăciuni (provocată de plătitor cuiva sau) suferită de cineva din alte cauze Si: despăgubit¹ (1-4). 5 Sumă de bani plătită de către o casă de asigurări unui asigurat pentru repararea unui prejudiciu Si: compensație, daună, (înv) disdăunare. 6 (Îs) ~ civilă Sumă de bani care se acordă într-un proces penal pentru repararea unui prejudiciu cauzat printr-o infracțiune. 7 (Îs; lpl) ~ri de război Sumă pe care un stat răspunzător de declanșarea unui război de agresiune este obligat să o plătească statului victimă a agresiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate.