9 definiții pentru desproprietări

desproprietărí vt [At: DEX / Pzi: ~résc / E: des- + (îm)proprietări] A lua cuiva dreptul de proprietate.

DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Pref. des- + [îm]proprietări.

DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Des1- + [îm]proprietări.

desproprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 desproprietăreáscă

desproprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. desproprietăreáscă

A desproprietări ≠ a împroprietări

A DESPROPRIETĂRÍ ~ésc tranz. (persoane) A lipsi în mod oficial de o proprietate. /des- + a [îm]proprietări

*desproprietărésc v. tr. (după împroprietăresc). Fam. Expropriez, scot din proprietate.

Intrare: desproprietări
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desproprietări desproprietărire desproprietărit desproprietărind singular plural
desproprietărește desproprietăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desproprietăresc (să) desproprietăresc desproprietăream desproprietării desproprietărisem
a II-a (tu) desproprietărești (să) desproprietărești desproprietăreai desproprietăriși desproprietăriseși
a III-a (el, ea) desproprietărește (să) desproprietărească desproprietărea desproprietări desproprietărise
plural I (noi) desproprietărim (să) desproprietărim desproprietăream desproprietărirăm desproprietăriserăm, desproprietărisem*
a II-a (voi) desproprietăriți (să) desproprietăriți desproprietăreați desproprietărirăți desproprietăriserăți, desproprietăriseți*
a III-a (ei, ele) desproprietăresc (să) desproprietărească desproprietăreau desproprietări desproprietăriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)