2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPREJMUÍRE, desprejmuiri, s. f. Acțiunea de a desprejmui și rezultatul ei. – V. desprejmui.

DESPREJMUÍRE, desprejmuiri, s. f. Acțiunea de a desprejmui și rezultatul ei. – V. desprejmui.

desprejmuire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: desprejmui] 1 Desființare a împrejmuirii unui teren Si: desprejmuit1 (1). 2 (Îvr) Împrăștiere.

DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Pref. des- + [îm]prejmui.

desprejmuí [At: DEMETRESCU, O. 39 / Pzi: ~iésc / E: des- + (îm)prejmui] 1 vt (C.i. terenuri) A desființa împrejmuirea. 2 vr (Îvr) A se împrăștia.

DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Des1- + [îm]prejmui.

DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc îngrădit etc.; a despresura.

A DESPREJMUÍ ~iésc tranz. (terenuri, curți etc. împrejmuite) A deschide, scoțând gardul. [Sil. -mu-i] /des- + a [îm]prejmui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desprejmuíre s. f., g.-d. art. desprejmuírii; pl. desprejmuíri

desprejmuíre s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. desprejmuírii; pl. desprejmuíri

desprejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 desprejmuiáscă

desprejmuí vb. (sil. -mu-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprejmuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A desprejmui ≠ a împrejmui, a îngrădi

Intrare: desprejmuire
desprejmuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desprejmuire
  • desprejmuirea
plural
  • desprejmuiri
  • desprejmuirile
genitiv-dativ singular
  • desprejmuiri
  • desprejmuirii
plural
  • desprejmuiri
  • desprejmuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: desprejmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desprejmui
  • desprejmuire
  • desprejmuit
  • desprejmuitu‑
  • desprejmuind
  • desprejmuindu‑
singular plural
  • desprejmuiește
  • desprejmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desprejmuiesc
(să)
  • desprejmuiesc
  • desprejmuiam
  • desprejmuii
  • desprejmuisem
a II-a (tu)
  • desprejmuiești
(să)
  • desprejmuiești
  • desprejmuiai
  • desprejmuiși
  • desprejmuiseși
a III-a (el, ea)
  • desprejmuiește
(să)
  • desprejmuiască
  • desprejmuia
  • desprejmui
  • desprejmuise
plural I (noi)
  • desprejmuim
(să)
  • desprejmuim
  • desprejmuiam
  • desprejmuirăm
  • desprejmuiserăm
  • desprejmuisem
a II-a (voi)
  • desprejmuiți
(să)
  • desprejmuiți
  • desprejmuiați
  • desprejmuirăți
  • desprejmuiserăți
  • desprejmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • desprejmuiesc
(să)
  • desprejmuiască
  • desprejmuiau
  • desprejmui
  • desprejmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desprejmuire

  • 1. Acțiunea de a desprejmui și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi desprejmui
    surse: DEX '98 DEX '09

desprejmui

etimologie:

  • Prefix des- + [îm]prejmui.
    surse: DEX '09