6 definiții pentru desprăfui

desprăfuí vt [At: DEX / Pl: ~ésc / E: des- + prăfui] 1-2 A executa operația de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase.

DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Pref. des- + prăfui.

DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Des1- + prăfui.

desprăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 desprăfuiáscă

desprăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprăfuiáscă

desprăfuĭésc v. tr. Scutur de praf. V. prăfuĭesc.

Intrare: desprăfui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desprăfui desprăfuire desprăfuit desprăfuind singular plural
desprăfuiește desprăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desprăfuiesc (să) desprăfuiesc desprăfuiam desprăfuii desprăfuisem
a II-a (tu) desprăfuiești (să) desprăfuiești desprăfuiai desprăfuiși desprăfuiseși
a III-a (el, ea) desprăfuiește (să) desprăfuiască desprăfuia desprăfui desprăfuise
plural I (noi) desprăfuim (să) desprăfuim desprăfuiam desprăfuirăm desprăfuiserăm, desprăfuisem*
a II-a (voi) desprăfuiți (să) desprăfuiți desprăfuiați desprăfuirăți desprăfuiserăți, desprăfuiseți*
a III-a (ei, ele) desprăfuiesc (să) desprăfuiască desprăfuiau desprăfui desprăfuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)