2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despovărare sf [At: VALIAN, V. / V: ~verire / Pl: ~rări / E: despovăra] 1-2 (Eliberare sau) ușurare de o povară Si: despovărat1 (1-2).

DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Pref. des- + [îm]povăra.

despovăra vtr [At: VALIAN, V. / V: ~veri / Pzi: ~rez / E: des- + (îm)povăra] 1-4 (A (se) elibera sau) a (se) ușura de o povară.

DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Des1- + [îm]povăra.

DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua cuiva (din spinare) o greutate, o povară.

despovăréz v. tr. (d. povară). Daŭ jos povara, ușurez, desăxănez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 despovăreáză

despovărá vb., ind. prez. 1 sg. despovăréz, 3 sg. și pl. despovăreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPOVĂRÁRE s. ușurare. (~ de o greutate.)

DESPOVĂRARE s. ușurare. (~ de o greutate.)

DESPOVĂRÁ vb. a (se) ușura. (S-a ~ de greutatea din spinare.)

DESPOVĂRA vb. a (se) ușura. (S-a ~ de greutatea din spinare.)

Intrare: despovărare
despovărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despovărare
  • despovărarea
plural
  • despovărări
  • despovărările
genitiv-dativ singular
  • despovărări
  • despovărării
plural
  • despovărări
  • despovărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: despovăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despovăra
  • despovărare
  • despovărat
  • despovăratu‑
  • despovărând
  • despovărându‑
singular plural
  • despovărea
  • despovărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despovărez
(să)
  • despovărez
  • despovăram
  • despovărai
  • despovărasem
a II-a (tu)
  • despovărezi
(să)
  • despovărezi
  • despovărai
  • despovărași
  • despovăraseși
a III-a (el, ea)
  • despovărea
(să)
  • despovăreze
  • despovăra
  • despovără
  • despovărase
plural I (noi)
  • despovărăm
(să)
  • despovărăm
  • despovăram
  • despovărarăm
  • despovăraserăm
  • despovărasem
a II-a (voi)
  • despovărați
(să)
  • despovărați
  • despovărați
  • despovărarăți
  • despovăraserăți
  • despovăraseți
a III-a (ei, ele)
  • despovărea
(să)
  • despovăreze
  • despovărau
  • despovăra
  • despovăraseră
despoveri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despovărare

etimologie:

despovăra despoveri

  • 1. A lua sau a ușura cuiva povara.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ușura antonime: împovăra

etimologie:

  • Prefix des- + [îm]povăra.
    surse: DEX '09