DESPOT < gr. Δεσπότης, titlu princiar acordat membrilor familiei imperiale la Bizanț și celor înrudiți cu aceasta prin căsătorie; calificativ acordat prelaților ortodocși, tradus prin sl. „vlădică”, rom. „stăpînul”. 1. Despot (Vodă), asumat ca nume domnesc de Ioan Vasilie Eraclidul. 2. Dispot = Despot, fiul lui Șușan, munt. (17 B I 175, III 612) etc. 3. Dispod(i) b. (17 B III 141).