DESPACHETA, despachetez, vb. I. Tranz. A desface, a scoate (un obiect) din învelitoarea, cutia etc. în care se află împachetat. [Necunoscuta] zărește pe masă... cartea împachetată, pe care profesorul la venire a pus-o acolo cu mare grijă. O despachetează, o privește, o deschide. SEBASTIAN, T. 267. [Tata] ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. ♦ (Complementul indică pachetul, lada, cufărul) A deschide, a desface (pentru a scoate obiectele din interior). Mulțimea asta nu vrea decît să despacheteze bagajele făcute pentru refugiu. CAMIL PETRESCU, U. N. 422.