10 definiții pentru despărțenie

despărțénie sf [At: (a. 1675) GCR I, 218/7 / V: (îrg) dispărțănie, (reg) ~țán~, dispărțánie, dis~ / Pl: ~ii / E: despărți + -enie] 1-5 Despărțire (1-4,6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Înv) Distanță.

DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (Înv.) Despărțire (2), divorț. – Despărți + suf. -enie.

DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (Înv.) Despărțire (2), divorț. – Despărți + suf. -enie.

DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (Popular) Desfacere a unei căsătorii; despărțire (2), divorț. Ca să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie, îi dăruise două moșii. M. I. CARAGIALE, C. 129.

despărțénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. despărțénia (-ni-a), g.-d. art. despărțéniei; pl. despărțénii, art. despărțéniile (-ni-i-)

despărțénie s. f. (sil. -ni-e), art. despărțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. despărțéniei; pl. despărțénii, art. despărțéniile (sil. -ni-i-)

DESPĂRȚÉNIE s. v. despărțire, divorț, separare, separație.

despărțenie f. desfacerea căsătoriei, divorț.

despărțeníe f. Separațiune, divorț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

despărțénie s. v. DESPĂRȚIRE. DIVORȚ. SEPARARE. SEPARAȚIE.

Intrare: despărțenie
despărțenie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despărțenie despărțenia
plural despărțenii despărțeniile
genitiv-dativ singular despărțenii despărțeniei
plural despărțenii despărțeniilor
vocativ singular
plural