2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESÍME, desimi, s. f. Însușirea de a fi des, compact sau îndesat; (concr.) desiș (2). – Des + suf. -ime.

desíme sf [At: HERODOT (1654), 336 / V: (înv) ~sấme, (reg) dis~ / Pl: ~mi / E: des + -ime] 1 Însușire de a fi des. 2 (Ccr; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Grup de copaci sau de tufe. 3 (Pex) Pădure deasă Si: desiș. 4 (Prc) Partea cea mai deasă a unei păduri. 5 Mijloc al unei păduri. 6 (Reg) Deasă. 7 (Spc) Mărime a distanței medii dintre axele indivizilor unei asociații vegetale (arbolet, plantație, semănătură etc.), care se folosește la caracterizarea gradului de apropriere dintre aceștia. 8 (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Număr mare de fenomene, ființe de același fel Si: aglomerare, îngrămădire, mulțime. 9 (Înv) Densitate.

DESÍME, desimi, s. f. Însușirea de a fi des2, compact sau îndesat; (concr.) desiș (2). – Des2 + suf. -ime.

DESÍME, (rar) desimi, s. f. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Însușirea de a fi des, compact sau îndesat; (concretizat) desiș. Flăcări galbene de lumînări mici cît unghia se deslușeau... din desimile de flori galbene ale pădurilor. CAMILAR, T. 70. A ieșit o ciută, lîngă o desime mare de ierburi. SADOVEANU, D. P. 82. Rar de tot, cînd desimea codrului se știrbea oleacă în dreapta sau în stînga... puteai să înțelegi ce este mai încolo. GALACTION, O. I 281. Desimea aburilor smulși pămîntului de apropierea ivirii soarelui se subția, lucrurile începeau să-și hotărască formele. MACEDONSKI, O. III 48.

DESÍME ~i f. 1) Caracter dens; densitate. 2) Loc acoperit cu mulți arbuști, tufari și ierburi; desiș. /des + suf. ~ime

desime f. 1. calitatea lucrului des, rezistent: desimea norilor; 2. desiș: el pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie AL.

desíme f. Calitatea de a fi des: desimea uneĭ pădurĭ, uneĭ negurĭ, unuĭ peptene, uneĭ stofe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desíme s. f., g.-d. art. desímii; pl. desími

desíme s. f., g.-d. art. desímii; pl. desími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESÍME s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș.

DESÍME s. densitate. (Ce ~ au puieții?)

DESIME s. densitate. (Ce ~ au puieții?)

desime s. v. CRÎNG. DESIȘ. HĂȚIȘ. STUFĂRIȘ. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.

Intrare: desime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desime
  • desimea
plural
  • desimi
  • desimile
genitiv-dativ singular
  • desimi
  • desimii
plural
  • desimi
  • desimilor
vocativ singular
plural
Intrare: deșime
deșime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

desime

  • 1. Însușirea de a fi des, compact sau îndesat.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: densitate antonime: rărime attach_file 4 exemple
    exemple
    • Flăcări galbene de lumînări mici cît unghia se deslușeau... din desimile de flori galbene ale pădurilor. CAMILAR, T. 70.
      surse: DLRLC
    • A ieșit o ciută, lîngă o desime mare de ierburi. SADOVEANU, D. P. 82.
      surse: DLRLC
    • Rar de tot, cînd desimea codrului se știrbea oleacă în dreapta sau în stînga... puteai să înțelegi ce este mai încolo. GALACTION, O. I 281.
      surse: DLRLC
    • Desimea aburilor smulși pămîntului de apropierea ivirii soarelui se subția, lucrurile începeau să-și hotărască formele. MACEDONSKI, O. III 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Des + sufix -ime.
    surse: DEX '09