2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desicatív, ~ă sm, a [At: ENC. AGR. I, 454 / Pl: ~i, ~e / E: fr dessicatif, lat dessicativus] (Rar) 1-2 (Substanță) care face să se elimine apă. 3-4 (Substanță) care se usucă repede.

DESICATÍV, -Ă adj., s.m. Sicativ. [Cf. fr. dessiccatif, lat. desicativus].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desicatív s. m., adj. m., pl. desicatívi; f. sg. desicatívă, pl. desicatíve

Intrare: desicativ (adj.)
desicativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desicativ
  • desicativul
  • desicativu‑
  • desicati
  • desicativa
plural
  • desicativi
  • desicativii
  • desicative
  • desicativele
genitiv-dativ singular
  • desicativ
  • desicativului
  • desicative
  • desicativei
plural
  • desicativi
  • desicativilor
  • desicative
  • desicativelor
vocativ singular
plural
Intrare: desicativ (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desicativ
  • desicativul
  • desicativu‑
plural
  • desicativi
  • desicativii
genitiv-dativ singular
  • desicativ
  • desicativului
plural
  • desicativi
  • desicativilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)