2 intrări

3 definiții

desicatív, ~ă sm, a [At: ENC. AGR. I, 454 / Pl: ~i, ~e / E: fr dessicatif, lat dessicativus] (Rar) 1-2 (Substanță) care face să se elimine apă. 3-4 (Substanță) care se usucă repede.

desicatív s. m., adj. m., pl. desicatívi; f. sg. desicatívă, pl. desicatíve

DESICATÍV, -Ă adj., s.m. Sicativ. [Cf. fr. dessiccatif, lat. desicativus].

Intrare: desicativ (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desicativ desicativul
plural desicativi desicativii
genitiv-dativ singular desicativ desicativului
plural desicativi desicativilor
vocativ singular
plural
Intrare: desicativ (adj.)
desicativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desicativ desicativul desicati desicativa
plural desicativi desicativii desicative desicativele
genitiv-dativ singular desicativ desicativului desicative desicativei
plural desicativi desicativilor desicative desicativelor
vocativ singular
plural