DESFĂȘURĂRE, desfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) desfășura. 1. Desfacerea unui obiect înfășurat. Desfășurarea unui sul. ♦ (Geom.) Întindere în plan a suprafeței anumitor corpuri geometrice (con, cilindru etc.) tăiate după generatoarea lor. Desfășurare conică. ♦ Trecere a unei unități militare de la dispozitivul de marș la un dispozitiv de luptă. 2. Fig. Întinderea unui peisaj pe porțiuni succesive în fața unui spectator; perindare. În desfășurarea dealurilor și a văilor de la Comănești, de cîte ori nu simțise el, copil... cum se destindea sufletul surorii sale! D. ZAMFIRESCU, R. 77. Deasupra ochilor ei închiși vedea felurite forme plutind într-o desfășurare leneșă. VLAHUȚĂ, O. A. 143. 3. Efectuare în mod succesiv a unei serii de acțiuni tinzînd spre un scop unic; dezvoltare. O puternică contribuție trebuie să dea desfășurarea largă a întrecerii socialiste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387. ◊ (În literatură și în domeniul reprezentărilor scenice) Desfășurarea acțiunii = evoluția acțiunii, succesiunea diferitelor ei momente în vederea deznodămîntului. Cititorul... nu-și prea dă seama din desfășurarea acțiunii nici dacă la început treburile gospodăriei merg rău sau bine, nici dacă, spre sfîrșitul ei, lucrurile se îndreaptă sau nu. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 5, 4/5.