2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desfăcător1, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: desfăca + -tor] 1-2 Persoană care lucrează la desfăcat (1-2) porumbul.

desfăcător2, ~oare [At: ARITM. (1806), 38/12 / Pl: ~i, ~oare / E: desface + -ător] 1 a (Îvr) Care distruge. 2 a (Înv; d. substanțe) Care dizolvă. 3 sm (Mat; îvr) Numitor. 4 sn (Teh) Cilindru folosit în industria alimentară pentru curățarea grișurilor. 5 sn (Teh) Mașină de lucru folosită în industria textilă la desfoierea, destrămarea și curățarea materiilor firoase. 6 sf (Bot; Mol) Șerlai (Salvia aethiopis). 7 sf (Bot; îc) ~oarea-cea-mare Căldărușa-popii (Nicandra physaloidis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desfăcătór s. n., pl. desfăcătoáre

desfăcătór s. n., pl. desfăcătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFĂCĂTOÁRE s. v. sălvie de Etiopia.

desfăcătoare s. v. SĂLVIE DE ETIOPIA.

Intrare: desfăcătoare
desfăcătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfăcătoare
  • desfăcătoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • desfăcătoare
  • desfăcătoarei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: desfăcător
desfăcător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfăcător
  • desfăcătorul
  • desfăcătoru‑
plural
  • desfăcătoare
  • desfăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • desfăcător
  • desfăcătorului
plural
  • desfăcătoare
  • desfăcătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)