4 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deservít2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: deservi1] 1 Servit prost. 2 Defavorizat.

deservít4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: deservi2] 1 Beneficiar al unui serviciu public. 2 (D. stații de cale ferată, localități etc.) Care are asigurat un serviciu de comunicație.

deservít1 sn [At: MDA ms / E: deservi1] 1-2 Deservire1 (1-2).

deservít3 sn [At: MDA ms / E: deservi2] 1-2 Deservire2 (1-2).

deservi1 vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/4 / V: ~va / Pzi: ~vesc / E: fr desservir] 1 A acționa în dauna cuiva. 2 A nu servi cum trebuie.

deservi2 vt [At: I. IONESCU, M. 751 / Pzi: ~vesc / E: lat deservire] 1 A presta un serviciu în folos public. 2 A supraveghea și dirija funcționarea unei mașini.

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A provoca cuiva un prejudiciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire.

DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire.

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A servi o colectivitate, a executa un serviciu în folos obștesc. Se îndreptară spre peretele din fund, pe care aveau harta ariei de lucru a stațiunii [de tractoare], cu comunele ce le deserveau. MIHALE, O. 132. Îndeobște trenurile ce deservesc liniile secundare sînt micuțe, locomotivele lor sînt adevărate samovare. CĂLUGĂRU, O. P. 53. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Această conductă va deservi în același timp cu gaz metan unele regiuni din țara noastră. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2386. 2. A îngriji o mașină în timpul funcționării ei.

DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a nu servi cum trebuie, a vătăma. Autorul nu reușește să dea expresie potrivită intențiilor sale și adesea le deservește. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 4/4.

DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire].

DESERVÍ2 vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o mașină, un agregat în timp ce funcționează. (< fr. desservir, lat. deservire)

DESERVÍ1 vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir)

A DESERVÍ1 ~ésc tranz. (persoane) A face să suporte un serviciu rău; a prejudicia. /<fr. desservir

A DESERVÍ2 ~ésc tranz. 1) (persoane, colectivități) A servi cu mult zel. 2) (mașini, agregate) A supraveghea în timpul funcționării. /<fr. desservir, lat. deservire

*deservésc v. tr. (fr. desservir. V. desert). Fac serviciu de comunicațiune: automobilu și aeroplanu deservește satu nostru. Fig. Aduc un răŭ serviciŭ, nu servesc cum trebuĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deservésc, imperf. 3 sg. deserveá; conj. prez. 3 deserveáscă

deserví (a face un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a presta un serviciu) vb. → servi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESERVÍ vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)

arată toate definițiile

Intrare: deservit (servit bine)
deservit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deservit
  • deservitul
  • deservitu‑
  • deservi
  • deservita
plural
  • deserviți
  • deserviții
  • deservite
  • deservitele
genitiv-dativ singular
  • deservit
  • deservitului
  • deservite
  • deservitei
plural
  • deserviți
  • deserviților
  • deservite
  • deservitelor
vocativ singular
plural
Intrare: deservit (servit prost)
deservit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deservit
  • deservitul
  • deservitu‑
  • deservi
  • deservita
plural
  • deserviți
  • deserviții
  • deservite
  • deservitele
genitiv-dativ singular
  • deservit
  • deservitului
  • deservite
  • deservitei
plural
  • deserviți
  • deserviților
  • deservite
  • deservitelor
vocativ singular
plural
Intrare: deservi (dăuna)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deservi
  • deservire
  • deservit
  • deservitu‑
  • deservind
  • deservindu‑
singular plural
  • deservește
  • deserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deservesc
(să)
  • deservesc
  • deserveam
  • deservii
  • deservisem
a II-a (tu)
  • deservești
(să)
  • deservești
  • deserveai
  • deserviși
  • deserviseși
a III-a (el, ea)
  • deservește
(să)
  • deservească
  • deservea
  • deservi
  • deservise
plural I (noi)
  • deservim
(să)
  • deservim
  • deserveam
  • deservirăm
  • deserviserăm
  • deservisem
a II-a (voi)
  • deserviți
(să)
  • deserviți
  • deserveați
  • deservirăți
  • deserviserăți
  • deserviseți
a III-a (ei, ele)
  • deservesc
(să)
  • deservească
  • deserveau
  • deservi
  • deserviseră
Intrare: deservi (presta)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deservi
  • deservire
  • deservit
  • deservitu‑
  • deservind
  • deservindu‑
singular plural
  • deservește
  • deserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deservesc
(să)
  • deservesc
  • deserveam
  • deservii
  • deservisem
a II-a (tu)
  • deservești
(să)
  • deservești
  • deserveai
  • deserviși
  • deserviseși
a III-a (el, ea)
  • deservește
(să)
  • deservească
  • deservea
  • deservi
  • deservise
plural I (noi)
  • deservim
(să)
  • deservim
  • deserveam
  • deservirăm
  • deserviserăm
  • deservisem
a II-a (voi)
  • deserviți
(să)
  • deserviți
  • deserveați
  • deservirăți
  • deserviserăți
  • deserviseți
a III-a (ei, ele)
  • deservesc
(să)
  • deservească
  • deserveau
  • deservi
  • deserviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deservit (servit bine)

  • 1. Beneficiar al unui serviciu public.
    surse: MDA2
  • 2. (Despre stații de cale ferată, localități etc.) Care are asigurat un serviciu de comunicație.
    surse: MDA2

etimologie:

deservit (servit prost)

etimologie:

deservi (dăuna)

  • 1. A provoca cuiva un prejudiciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prejudicia vătăma un exemplu
    exemple
    • Autorul nu reușește să dea expresie potrivită intențiilor sale și adesea le deservește. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 4/4.
      surse: DLRLC

etimologie:

deservi (presta)

  • 1. A presta un serviciu în folos public, a servi (cu zel) o colectivitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: folosi servi 4 exemple
    exemple
    • Se îndreptară spre peretele din fund, pe care aveau harta ariei de lucru a stațiunii [de tractoare], cu comunele ce le deserveau. MIHALE, O. 132.
      surse: DLRLC
    • Îndeobște trenurile ce deservesc liniile secundare sînt micuțe, locomotivele lor sînt adevărate samovare. CĂLUGĂRU, O. P. 53.
      surse: DLRLC
    • (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «cu») Această conductă va deservi în același timp cu gaz metan unele regiuni din țara noastră. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2386.
      surse: DLRLC
    • Liftul deservește întregul bloc.
      surse: Sinonime82
  • 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini sau a unui agregat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: