desen sn [At: URICARIUL, VII, 238/11 / V: ~emn / Pl: ~e, ~uri / E: fr dessin cf desena] 1 Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafață plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2-3 (Artă sau) tehnică de a face desene (1). 4 (Îs) ~ tehnic (sau liniar) Reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de mașini etc.) în mod precis și convențional, în scopul fabricării lor. 5 Figuri ornamentale pe o țesătură, hârtie sau tapet. 6 (Teh; ccr) Schiță a unei mașini, realizată prin desen (3). 7 Ornamentație a unei cusături. 8 (Muz) Laitmotiv. 9 Imitare a lucrurilor sau a aparițiilor din natură prin tonuri. 10 (Îs) ~ liber Desen făcut cu mâna liberă, fără instrumente. 11 (Îs) ~e animate Înșiruire de desene care reprezintă fazele unei mișcări și care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor ființe vii cinematografice. 12 Plan după care se execută o construcție.