DESCĂRCARE, descărcări, s. f. Acțiunea de a (se) descărca și rezultatul ei. 1. Deșertare, golire a unui vehicul de conținutul lui; coborîrea poverilor aflate într-un vehicul. Descărcarea vagonului. ▭ În opinteala cu descărcarea sacilor, unul din ei, mai greu, îl face să șovăiască. MACEDONSKI, O. III 31. 2.Suprimare sau micșorare a forțelor care se exercită asupra unei piese, a unei construcții etc. 3. Declanșarea unei arme de foc. 4. Pierdere (totală sau parțială) a sarcinii electrice a unui corp. Descărcarea unui condensator. ♦ Manifestare electrică produsă în atmosferă. Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor. HOGAȘ, M. N. 176. 5. Fig. Izbucnire, dezlănțuire a unei stări sufletești sau nervoase. Numai durerea acută i-ar da reflexele descărcării necesare, descărcării nervoase. CAMIL PETRESCU, T. III 205. Nimeni n-a ajuns la această fericită descărcare de emoții, în versuri de o structură de bronz. VLAHUȚĂ, O. A. 396. 6. (Contabilitate) Constatarea corectitudinii unei gestiuni și eliberarea gestionarului de orice imputare.