Definiția cu ID-ul 59902:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCÂNTEC, descântece, s. n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des1- + cântec.