descântat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: descânta] 1 (D. oameni) Căruia i s-a făcut descântec (1). 2 (D. obiecte) Care în urma unui descântec (1) are calități tămăduitoare sau miraculoase. 3 (D. oameni) Care a fost vrăjit pentru a i se face rău. 4 (Reg; d. copii) Care a fost ales la un joc printr-o numărătoare concretizată în rostirea de formule ritmice să fie cel care îi caută sau îi prinde pe ceilalți participanți. 5 (Fig; d. oameni) Care este puternic impresionat de cineva Si: încântat, subjugat. 6 (Fam; d. oameni) Care este convins de cineva care spune lucruri mincinoase sau lingușitoare.