7 definiții pentru descuamație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUAMÁȚIE, descuamații, s. f. (Rar) Descuamare. ♦ Scuamă. – Din fr. desquamation.

DESCUAMÁȚIE, descuamații, s. f. (Rar) Descuamare. ♦ Scuamă. – Din fr. desquamation.

descuamație sf [At: BIANU, D. S., ap. DA ms / P: ~cua~ / S și: (înv) ~cva~ / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr desquamation, lat desquamatio, -onis] (Rar) 1-3 Descuamare (1-3). 4 Scuamă.

DESCUAMÁȚIE s.f. Descuamare. [Pron. -cua-, gen. -iei. / < fr. desquamation].

DESCUAMÁȚIE s. f. descuamare. (< fr. desquamation)

*descŭamațiúne f. (lat. de-squamatio). Acíunea de a saŭ de a se descŭama. Pl. Pelicule care se dezlipesc de pe pele. – Și -áție. V. eczemă, pecingine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descuamáție s.f. ( sil. -scua-), pl. descuamáții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCUAMÁȚIE s. cojire, descuamare, jupuire, (rar) scămoșare, (înv.) tărâțare. (~ pielii.)

Intrare: descuamație
descuamație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descuamație
  • descuamația
plural
  • descuamații
  • descuamațiile
genitiv-dativ singular
  • descuamații
  • descuamației
plural
  • descuamații
  • descuamațiilor
vocativ singular
plural

descuamație

etimologie: