3 intrări

11 definiții

descotoșmănire sf [At: MDA ms / V: ~nare / Pl: ~ri / E: descotoșmăni] 1 Scoatere a hainelor (prea groase și prea multe). 2 Dezbrăcare de lucruri care incomodează.

descotoșmăná v vz descotoșmăni

DESCOTOȘMĂNÁ, descotoșmănez, vb. I. (Pop.) Tranz. și refl. A(-și) scoate hainele (prea groase și prea multe); a (se) dezbrăca de lucruri care incomodează. [Prez. ind. și: descotoșmănesc.Var.: descotoșmăní vb. IV] – Pref. des- + [în]cotoșmăna.

DESCOTOȘMĂNI vb. IV v. descotoșmăna.

DESCOTOȘMĂNÁ vb. I v. descotoșmăni.

DESCOTOȘMĂNÍ, descotoșmănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate hainele (prea groase și prea multe); a (se) dezbrăca de lucruri care incomodează. [Var.: descotoșmăná vb. I] – Des1- + [în]cotoșmăni.

DESCOTOȘMĂNÍ, descotoșmănesc, vb. IV. Tranz. A scoate hainele, țoalele în care e înfășurat cineva. V. dezbrobodi. (Refl.) În sfîrșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri. REBREANU, R. I 217.

!descotoșmăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 descotoșmăneáză

descotoșmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotoșmănésc, imperf. 3 sg. descotoșmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descotoșmăneáscă

A descotoșmăna ≠ a îmbodoli, a încotoșmăna

A DESCOTOȘMĂNÍ ~ésc tranz. A dezbrăca de hainele prea multe și prea groase. /des- + a [în]cotoșmăni

Intrare: descotoșmăna
descotoșmăna verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descotoșmăna
  • descotoșmănare
  • descotoșmănat
  • descotoșmănatu‑
  • descotoșmănând
  • descotoșmănându‑
singular plural
  • descotoșmănea
  • descotoșmănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descotoșmănez
(să)
  • descotoșmănez
  • descotoșmănam
  • descotoșmănai
  • descotoșmănasem
a II-a (tu)
  • descotoșmănezi
(să)
  • descotoșmănezi
  • descotoșmănai
  • descotoșmănași
  • descotoșmănaseși
a III-a (el, ea)
  • descotoșmănea
(să)
  • descotoșmăneze
  • descotoșmăna
  • descotoșmănă
  • descotoșmănase
plural I (noi)
  • descotoșmănăm
(să)
  • descotoșmănăm
  • descotoșmănam
  • descotoșmănarăm
  • descotoșmănaserăm
  • descotoșmănasem
a II-a (voi)
  • descotoșmănați
(să)
  • descotoșmănați
  • descotoșmănați
  • descotoșmănarăți
  • descotoșmănaserăți
  • descotoșmănaseți
a III-a (ei, ele)
  • descotoșmănea
(să)
  • descotoșmăneze
  • descotoșmănau
  • descotoșmăna
  • descotoșmănaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descotoșmăni
  • descotoșmănire
  • descotoșmănit
  • descotoșmănitu‑
  • descotoșmănind
  • descotoșmănindu‑
singular plural
  • descotoșmănește
  • descotoșmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descotoșmănesc
(să)
  • descotoșmănesc
  • descotoșmăneam
  • descotoșmănii
  • descotoșmănisem
a II-a (tu)
  • descotoșmănești
(să)
  • descotoșmănești
  • descotoșmăneai
  • descotoșmăniși
  • descotoșmăniseși
a III-a (el, ea)
  • descotoșmănește
(să)
  • descotoșmănească
  • descotoșmănea
  • descotoșmăni
  • descotoșmănise
plural I (noi)
  • descotoșmănim
(să)
  • descotoșmănim
  • descotoșmăneam
  • descotoșmănirăm
  • descotoșmăniserăm
  • descotoșmănisem
a II-a (voi)
  • descotoșmăniți
(să)
  • descotoșmăniți
  • descotoșmăneați
  • descotoșmănirăți
  • descotoșmăniserăți
  • descotoșmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • descotoșmănesc
(să)
  • descotoșmănească
  • descotoșmăneau
  • descotoșmăni
  • descotoșmăniseră
Intrare: descotoșmănit
descotoșmănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descotoșmănit
  • descotoșmănitul
  • descotoșmănitu‑
  • descotoșmăni
  • descotoșmănita
plural
  • descotoșmăniți
  • descotoșmăniții
  • descotoșmănite
  • descotoșmănitele
genitiv-dativ singular
  • descotoșmănit
  • descotoșmănitului
  • descotoșmănite
  • descotoșmănitei
plural
  • descotoșmăniți
  • descotoșmăniților
  • descotoșmănite
  • descotoșmănitelor
vocativ singular
plural
descotoșmănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descotoșmănire
  • descotoșmănirea
plural
  • descotoșmăniri
  • descotoșmănirile
genitiv-dativ singular
  • descotoșmăniri
  • descotoșmănirii
plural
  • descotoșmăniri
  • descotoșmănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: descotoșmănire
descotoșmănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)