2 intrări

2 definiții

descopciá (a ~) (rar) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 descopciáză, 1 pl. descopciém (-ci-em); conj. prez. 3 descopciéze; ger. descopciínd (-ci-ind)

descopciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 3 sg. și pl. descopciáză, 1 pl. descopciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. descopciéze; ger. descopciínd (sil. -ci-ind)

Intrare: descopcia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descopcia descopciere descopciat descopciind singular plural
descopcia descopciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descopciez (să) descopciez descopciam descopciai descopciasem
a II-a (tu) descopciezi (să) descopciezi descopciai descopciași descopciaseși
a III-a (el, ea) descopcia (să) descopcieze descopcia descopcie descopciase
plural I (noi) descopciem (să) descopciem descopciam descopciarăm descopciaserăm, descopciasem*
a II-a (voi) descopciați (să) descopciați descopciați descopciarăți descopciaserăți, descopciaseți*
a III-a (ei, ele) descopcia (să) descopcieze descopciau descopcia descopciaseră
Intrare: descopciat
descopciat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descopciat descopciatul descopcia descopciata
plural descopciați descopciații descopciate descopciatele
genitiv-dativ singular descopciat descopciatului descopciate descopciatei
plural descopciați descopciaților descopciate descopciatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)