O definiție pentru descopciat
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descopcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 3 sg. și pl. descopciază, 1 pl. descopciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. descopcieze; ger. descopciind (sil. -ci-ind)
Intrare: descopciat
descopciat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)