2 intrări

16 definiții

descolăcít2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~íți, ~e / E: descolăci] Care nu mai este încolăcit.

descolăcít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: descolăci] Descolăcire.

DESCOLĂCÍT, -Ă, descolăciți, -te, adj. Care nu mai este încolăcit. – V. descolăci.

DESCOLĂCÍT, -Ă, descolăciți, -te, adj. Care nu mai este încolăcit. – V. descolăci.

descolăcí vr [At: DEX / Pzi: ~ăcésc / E: des- + (în)colăci] A se desface din încolăcire.

DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Pref. des- + [în]colăci.

DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Des1- + [în]colăci.

DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din jurul unui corp sau al unui obiect pe care este încolăcit.

descolăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcésc, imperf. 3 sg. descolăceá; conj. prez. 3 descolăceáscă

descolăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcésc, imperf. 3 sg. descolăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. descolăceáscă

DESCOLĂCÍ vb. (pop.) a (se) descolătăci.

A (se) descolăci ≠ a (se) încolăci

A se descolăci ≠ a se încolăci

A DESCOLĂCÍ ~ésc tranz. A face să se descolăcească. /des- + a [în]colăci

A SE DESCOLĂCÍ se ~éște intranz. A se desface din jurul unui obiect. /des- + a [în]colăci


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCOLĂCÍ vb. (pop.) a (se) descolătăci.

Intrare: descolăci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descolăci descolăcire descolăcit descolăcind singular plural
descolăcește descolăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descolăcesc (să) descolăcesc descolăceam descolăcii descolăcisem
a II-a (tu) descolăcești (să) descolăcești descolăceai descolăciși descolăciseși
a III-a (el, ea) descolăcește (să) descolăcească descolăcea descolăci descolăcise
plural I (noi) descolăcim (să) descolăcim descolăceam descolăcirăm descolăciserăm, descolăcisem*
a II-a (voi) descolăciți (să) descolăciți descolăceați descolăcirăți descolăciserăți, descolăciseți*
a III-a (ei, ele) descolăcesc (să) descolăcească descolăceau descolăci descolăciseră
Intrare: descolăcit
descolăcit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descolăcit descolăcitul descolăci descolăcita
plural descolăciți descolăciții descolăcite descolăcitele
genitiv-dativ singular descolăcit descolăcitului descolăcite descolăcitei
plural descolăciți descolăciților descolăcite descolăcitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)