2 intrări

16 definiții

descentrát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: descentra] 1-2 Descentrare (1-2).

descentrát2, -ă a [At: DEX / Pl: ~áți, ~e / E: descentra] (Teh; d. piesele unui aparat) 1 Care și-a pierdut poziția simetrică față de centru. 2 Care s-a deplasat în așa fel încât axa piesei nu mai coincide cu axa dată.

DESCENTRÁT, -Ă, descentrați, -te, adj. (Tehn.; despre piesele unui aparat) Care și-a pierdut poziția simetrică față de centru, care s-a deplasat în așa fel încât axa piesei nu mai coincide cu axa dată. – V. descentra.

DESCENTRÁT, -Ă, descentrați, -te, adj. (Tehn.; despre piesele unui aparat) Care și-a pierdut poziția simetrică față de centru, care s-a deplasat în așa fel încât axa piesei nu mai coincide cu axa dată. – V. descentra.

descentrát adj. m., pl. descentráți; f. sg. descentrátă, pl. descentráte

descentrá vtr [At: DEX / Pzi: ~réz / E: des1- + centra cf fr descentrer] (D. piesele unui aparat) 1-2 (A face să-și piardă sau) a-și pierde poziția simetrică față de centru. 3-4 A (se) deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată.

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată. ◊ Refl. Roata s-a descentrat.Pref. des- + centra (după fr. décentrer).

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată. ◊ Refl. Roata s-a descentrat.Des1- + centru (după fr. décentrer).

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru.

descentrá (a ~) vb., ind. prez. 3 descentreáză

descentrá vb., ind. prez. 1 sg. descentréz, 3 sg. și pl. descentreáză

DESCENTRÁ vb. I. tr., refl. A face să piardă sau a-și pierde poziția simetrică față de centru. [< des- + centra, după fr. décentrer].

DESCENTRÁ vb. tr., refl. a (se) deplasa astfel încât să-și piardă poziția simetrică față de centru. (după fr. décentrer)

A SE DESCENTRÁ se ~eáză intranz. (despre piese, organe ale unui aparat, ale unei mașini etc.) A-și pierde poziția simetrică față de centru. /des- + centru

A DESCENTRÁ ~éz tranz. A face să se descentreze. /des- + centru

Intrare: descentra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descentra descentrare descentrat descentrând singular plural
descentrea descentrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descentrez (să) descentrez descentram descentrai descentrasem
a II-a (tu) descentrezi (să) descentrezi descentrai descentrași descentraseși
a III-a (el, ea) descentrea (să) descentreze descentra descentră descentrase
plural I (noi) descentrăm (să) descentrăm descentram descentrarăm descentraserăm, descentrasem*
a II-a (voi) descentrați (să) descentrați descentrați descentrarăți descentraserăți, descentraseți*
a III-a (ei, ele) descentrea (să) descentreze descentrau descentra descentraseră
Intrare: descentrat
descentrat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descentrat descentratul descentra descentrata
plural descentrați descentrații descentrate descentratele
genitiv-dativ singular descentrat descentratului descentrate descentratei
plural descentrați descentraților descentrate descentratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)