2 intrări

15 definiții

descentralizát2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~áți, ~e / E: descentraliza] 1-2 (D. organele locale ale administrației de stat, ale unor instituții, organizații) Căruia i s-a acordat autonomie (administrativă).

descentralizát1 sn [At: MDA ms / E: descentraliza] Descentralizare.

DESCENTRALIZÁT, -Ă, descentralizați, -te, adj. (Despre organele locale ale administrației de stat, ale unor instituții, organizații) Căruia i s-a acordat autonomie (administrativă). – V. descentraliza.

DESCENTRALIZÁT, -Ă, descentralizați, -te, adj. (Despre organele locale ale administrației de stat, ale unor instituții, organizații) Căruia i s-a acordat autonomie (administrativă). – V. descentraliza.

descentralizá vt [At: MAIORESCU, D. III, 351 / Pzi: ~zéz / E: des- + centraliza cf fr décentraliser] A acorda autonomie administrativă organelor locale.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda autonomie unor instituții. – Din fr. décentraliser.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda autonomie administrativă organelor locale. – Din fr. décentraliser.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda independență administrativă diferitelor organe locale ale unei administrații de stat.

descentralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 descentralizeáză

descentralizá vb., ind. prez. 1 sg. descentralizéz, 3 sg. și pl. descentralizeáză

A descentraliza ≠ a centraliza

DESCENTRALIZÁ vb. I. tr. A da independență administrativă organelor locale ale unei administrații, a trece în competența organelor locale unele atribuții de conducere care înainte reveneau centrului. [< des- + centraliza, după fr. décentraliser].

DESCENTRALIZÁ vb. tr. a acorda autonomie (administrativă) organelor locale ale administrației de stat. (după fr. décentraliser)

A DESCENTRALIZÁ ~éz tranz. (organe de stat centralizate) A face să nu mai depindă de un singur centru, acordând autonomie administrativă. /<fr. déscentraliser

*descentralizéz v. tr. (d. centralizez). Fac ca diferite părțĭ ale unuĭ stat să fie maĭ independente de puterea centrală în gestiunea intereselor lor.

Intrare: descentraliza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descentraliza descentralizare descentralizat descentralizând singular plural
descentralizea descentralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descentralizez (să) descentralizez descentralizam descentralizai descentralizasem
a II-a (tu) descentralizezi (să) descentralizezi descentralizai descentralizași descentralizaseși
a III-a (el, ea) descentralizea (să) descentralizeze descentraliza descentraliză descentralizase
plural I (noi) descentralizăm (să) descentralizăm descentralizam descentralizarăm descentralizaserăm, descentralizasem*
a II-a (voi) descentralizați (să) descentralizați descentralizați descentralizarăți descentralizaserăți, descentralizaseți*
a III-a (ei, ele) descentralizea (să) descentralizeze descentralizau descentraliza descentralizaseră
Intrare: descentralizat
descentralizat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descentralizat descentralizatul descentraliza descentralizata
plural descentralizați descentralizații descentralizate descentralizatele
genitiv-dativ singular descentralizat descentralizatului descentralizate descentralizatei
plural descentralizați descentralizaților descentralizate descentralizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)