2 intrări

18 definiții

descărnát1 sn [At: MDA ms / E: descărna] 1-4 Descărnare (1-4).

descărnát2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 217/ V: (îvr) discar~ / Pl:~áți, ~e / E: descărna] 1 (D. oase sau d. părți ale corpului) De pe care a fost luată carnea. 2 (Pex; d. oameni sau părți ale corpului) Foarte slab.

DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. Foarte slab, numai piele și oase. – V. descărna.

DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. Foarte slab, numai piele și oase. – V. descărna.

DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. (Despre părți ale corpului omenesc, în special despre mîini) Foarte slab, lipsit de carne, numai piele și oase. Îl prinse de braț, și Stelian Minea se supuse docil, căci, pe mîna lui descărnată și pipernicită, strîngerea fu puternică. C. PETRESCU, Î. II 223. Degetele-i descărnate de abia mai izbutesc Din clavir să redeștepte cîntecul dumnezeiesc. MACEDONSKI, O. I 87.

DESCĂRNÁT adj. scofâlcit. (Un obraz ~.)

descărná [At: MACEDONSKI, O. II, 178 / V: (înv) ~car~ / E: des- + carne cdp fr décharner] 1 vr A slăbi, a fi foarte slab. 2 vt (C. i. piei brute) A înlătura prin răzuire țesutul conjunctiv subcutanat aderent la dermă. 3 vt (Rar; c. i. came de măcelărie) A curăța de pe oase. 4 vt (Înv) A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei.

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (În industria pielăriei) A îndepărta țesutul conjunctiv subcutanat, aderent la dermă). – Pref. des- + carne (după fr. décharner).

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner).

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A siăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (Tăbăcărie) A curăța pieile de stratul de carne care le acoperă după cenușărit.

descărná (a ~) vb., ind. prez. 3 descărneáză

descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. și pl. descărneáză

DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)

A SE DESCĂRNÁ mă ~éz intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne

A DESCĂRNÁ ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne

*descărnéz v. tr. (d. carne, după fr. décharner). Despoĭ de carne, lăsînd numaĭ oasele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCĂRNÁT adj. scofîlcit. (Un obraz ~.)

DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofîlci. (Obrazul i s-a ~.)

Intrare: descărna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descărna descărnare descărnat descărnând singular plural
descărnea descărnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descărnez (să) descărnez descărnam descărnai descărnasem
a II-a (tu) descărnezi (să) descărnezi descărnai descărnași descărnaseși
a III-a (el, ea) descărnea (să) descărneze descărna descărnă descărnase
plural I (noi) descărnăm (să) descărnăm descărnam descărnarăm descărnaserăm, descărnasem*
a II-a (voi) descărnați (să) descărnați descărnați descărnarăți descărnaserăți, descărnaseți*
a III-a (ei, ele) descărnea (să) descărneze descărnau descărna descărnaseră
Intrare: descărnat
descărnat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descărnat descărnatul descărna descărnata
plural descărnați descărnații descărnate descărnatele
genitiv-dativ singular descărnat descărnatului descărnate descărnatei
plural descărnați descărnaților descărnate descărnatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)