2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. Foarte slab, numai piele și oase. – V. descărna.

DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. Foarte slab, numai piele și oase. – V. descărna.

descărnat1 sn [At: MDA ms / E: descărna] 1-4 Descărnare (1-4).

descărnat2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 217/ V: (îvr) discar~ / Pl: ~áți, ~e / E: descărna] 1 (D. oase sau d. părți ale corpului) De pe care a fost luată carnea. 2 (Pex; d. oameni sau părți ale corpului) Foarte slab.

DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. (Despre părți ale corpului omenesc, în special despre mîini) Foarte slab, lipsit de carne, numai piele și oase. Îl prinse de braț, și Stelian Minea se supuse docil, căci, pe mîna lui descărnată și pipernicită, strîngerea fu puternică. C. PETRESCU, Î. II 223. Degetele-i descărnate de abia mai izbutesc Din clavir să redeștepte cîntecul dumnezeiesc. MACEDONSKI, O. I 87.

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (În industria pielăriei) A îndepărta țesutul conjunctiv subcutanat, aderent la dermă). – Pref. des- + carne (după fr. décharner).

descărná [At: MACEDONSKI, O. II, 178 / V: (înv) ~car~ / E: des- + carne cdp fr décharner] 1 vr A slăbi, a fi foarte slab. 2 vt (C.i. piei brute) A înlătura prin răzuire țesutul conjunctiv subcutanat aderent la dermă. 3 vt (Rar; c.i. came de măcelărie) A curăța de pe oase. 4 vt (Înv) A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei.

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner).

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A siăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (Tăbăcărie) A curăța pieile de stratul de carne care le acoperă după cenușărit.

A SE DESCĂRNÁ mă ~éz intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne

A DESCĂRNÁ ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne

*descărnéz v. tr. (d. carne, după fr. décharner). Despoĭ de carne, lăsînd numaĭ oasele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descărná (a ~) vb., ind. prez. 3 descărneáză

descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. și pl. descărneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂRNÁT adj. scofâlcit. (Un obraz ~.)

DESCĂRNAT adj. scofîlcit. (Un obraz ~.)

DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)

DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofîlci. (Obrazul i s-a ~.)

Intrare: descărnat
descărnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descărnat
  • descărnatul
  • descărnatu‑
  • descărna
  • descărnata
plural
  • descărnați
  • descărnații
  • descărnate
  • descărnatele
genitiv-dativ singular
  • descărnat
  • descărnatului
  • descărnate
  • descărnatei
plural
  • descărnați
  • descărnaților
  • descărnate
  • descărnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descărna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descărna
  • descărnare
  • descărnat
  • descărnatu‑
  • descărnând
  • descărnându‑
singular plural
  • descărnea
  • descărnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descărnez
(să)
  • descărnez
  • descărnam
  • descărnai
  • descărnasem
a II-a (tu)
  • descărnezi
(să)
  • descărnezi
  • descărnai
  • descărnași
  • descărnaseși
a III-a (el, ea)
  • descărnea
(să)
  • descărneze
  • descărna
  • descărnă
  • descărnase
plural I (noi)
  • descărnăm
(să)
  • descărnăm
  • descărnam
  • descărnarăm
  • descărnaserăm
  • descărnasem
a II-a (voi)
  • descărnați
(să)
  • descărnați
  • descărnați
  • descărnarăți
  • descărnaserăți
  • descărnaseți
a III-a (ei, ele)
  • descărnea
(să)
  • descărneze
  • descărnau
  • descărna
  • descărnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descărnat

  • 1. Foarte slab, numai piele și oase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scofâlcit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Îl prinse de braț, și Stelian Minea se supuse docil, căci, pe mîna lui descărnată și pipernicită, strîngerea fu puternică. C. PETRESCU, Î. II 223.
      surse: DLRLC
    • Degetele-i descărnate de abia mai izbutesc Din clavir să redeștepte cîntecul dumnezeiesc. MACEDONSKI, O. I 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi descărna
    surse: DEX '98 DEX '09

descărna

etimologie: