11 definiții pentru descărna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (În industria pielăriei) A îndepărta țesutul conjunctiv subcutanat, aderent la dermă). – Pref. des- + carne (după fr. décharner).

descărná [At: MACEDONSKI, O. II, 178 / V: (înv) ~car~ / E: des- + carne cdp fr décharner] 1 vr A slăbi, a fi foarte slab. 2 vt (C.i. piei brute) A înlătura prin răzuire țesutul conjunctiv subcutanat aderent la dermă. 3 vt (Rar; c.i. came de măcelărie) A curăța de pe oase. 4 vt (Înv) A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei.

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner).

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A siăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (Tăbăcărie) A curăța pieile de stratul de carne care le acoperă după cenușărit.

A SE DESCĂRNÁ mă ~éz intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne

A DESCĂRNÁ ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne

*descărnéz v. tr. (d. carne, după fr. décharner). Despoĭ de carne, lăsînd numaĭ oasele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descărná (a ~) vb., ind. prez. 3 descărneáză

descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. și pl. descărneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)

DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofîlci. (Obrazul i s-a ~.)

Intrare: descărna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descărna
  • descărnare
  • descărnat
  • descărnatu‑
  • descărnând
  • descărnându‑
singular plural
  • descărnea
  • descărnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descărnez
(să)
  • descărnez
  • descărnam
  • descărnai
  • descărnasem
a II-a (tu)
  • descărnezi
(să)
  • descărnezi
  • descărnai
  • descărnași
  • descărnaseși
a III-a (el, ea)
  • descărnea
(să)
  • descărneze
  • descărna
  • descărnă
  • descărnase
plural I (noi)
  • descărnăm
(să)
  • descărnăm
  • descărnam
  • descărnarăm
  • descărnaserăm
  • descărnasem
a II-a (voi)
  • descărnați
(să)
  • descărnați
  • descărnați
  • descărnarăți
  • descărnaserăți
  • descărnaseți
a III-a (ei, ele)
  • descărnea
(să)
  • descărneze
  • descărnau
  • descărna
  • descărnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descărna

etimologie: